Felicitări Crăciun - 13. (Globuri)

 

Roade din noiembrie

În noiembrie am cules noi roade: sharon...

... și după o noapte friguroasă chiar și moșmoane:

Probabil sunt ultimele două flori din acest an de pe tufa de măceș: 

Felicitări Crăciun - 12. (Peisaj înzăpezit)

 Întotdeauna mi-a plăcut să privesc cum zăpadă îmbracă în haine albe case și copaci... întreg peisajul...

Chiar și creanga pe care stă pasărea e acoperită cu zăpadă sclipitoare...

Așteptând

 

“Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ți ia cununa.”(Apocalipsa 3:11)

   E dimineață ca de vară în acest sfârșit de octombrie. Termometrul se întinde spre 20°C. Cerul e înnorat. Poalele copacilor de pe marginea drumului sunt acoperite cu un covor de frunze uscate. Pe crengile care se golesc ici-colo e câte o frunză verde. Zâmbesc – copacii își cunosc vremea lor. Și chiar dacă ei nu cercetează calendarul, știu ordinea. După vară vine iarna. Se pregătesc pentru ea, în fiecare an.

    Ochii noștri scrutează calendarul. Acumulăm anii și în spatele nostru se strâng secole și milenii. Și uităm cuvintele Tale care ne zoresc: ”Eu vin curând”. Privirea nostră aruncată pe termometru încearcă să ne liniștească. Vârtejul lumii vrea să ne răpească cu el. Puterea irosită, timpul irosit, viața noastră irosită o înghite pentru el.

    Privirea mea mângâie frunzele galbene căzute, uscate. La marginea drumului văd semnalul brațelor goale ridicate spre cer. Descifrez mesajul naturii care se pregătește pentru iarnă.

    ”Păstrează ce ai ca nimeni să nu-ți ia cununa” – mă atenționează vocea Ta. Mă pregătesc și eu. Îmi aranjez haina albă, păstrez comoara pe mi-ai încredințat-o. Las să cadă în praf și să se îngălbenească tot ce mă leagă aici. Cu mâini și inimă ridicate spre cer Te aștept. Privirea mea alunecă peste file de calendar, coloană de mercur din termometru, arătătorul pe de cadranul de ceas.

    ”Eu vin curând” – răsună ecoul vocii Tale și în zilele secolului nostru. ”Vino, Te aștept!” - bate inima mea răspunsul și azi...

Felicitări Crăciun - 11. (Cadoul e pregătit)

 

Felicitări Crăciun - 10. (..., o, brad frumos)

 Altfel, alte culori:

Când Dumnezeu sosește altfel

 

    Îl aştepţi. Aştepţi din datorie, pentru că vrei să fi un bun creştin. Aştepţi din inimă, pentru că îţi doreşti răspunsul care nu vine. Aştepţi în aparenţă, pentru că aşa trebuie, așa e potrivit. Aştepţi pentru că ai nevoie de ceva supranatural. Ceva de la care să primească lumină neobişnuită lucrurile de zi cu zi. Aştepţi o nouă minune, ceva ce este a ta, ce poţi să arăţi oricui, cu care să te lauzi?

    Aştepţi - o uşă care să se deschidă, deşi ea rămâne închisă cu îndârjire. Aştepţi un examen reuşit, să poţi bifa şi asta. Aştepţi un loc de muncă pentru traiul zilnic şi pentru sentimentul plăcut de împlinire Aştepţi un prieten care să fie lângă tine în clipele tale grele şi să se bucure sincer de succesele tale. Aştepţi un partener pentru că ţi-ai visat familie şi nu îţi este bine singur. Aştepţi o binecuvântare de copii care întârzie să apară şi nici nu mai ştii dacă va veni. Aştepţi o minune, minunea ta, la care şi alţii să îşi ridice capul. Aștepți ceva neobişnuit, de la care trenul vieţii tale deraiată să regăsească din nou linia viselor tale.

    Ca şi copilul mic care stă în faţa uşii în seara de crăciun. În privirea lui e strălucirea care aşteaptă cadoul. Vede deja în faţa ochilor pachetul ascuns sub brad. A mângâiat deja de o mie de ori maşinuţa, păpuşa, lego-ul preferat...

    Ca şi muncitorul obosit care ajunge acasă după o zi lungă şi plină de lucru. Își dorește să se odihnească şi să se deconecteze, să simtă căldura şi pacea căminului. Degetul lui e pe butonul soneriei, mâinile îi sunt pline cu bagaje, frigul de afară îi amorţeşte faţa – aşteptarea nerăbdătoare a deschiderii uşii...

    Ca şi angajatul care îşi verifică contul bancar gol în ziua primirii salariului. Şi pleacă de la automat cu mâinile lăsate în jos, cu portofelul gol, cu capul aplecat...

    Aştepţi şi tu. Dar sub brad nu este pachet, uşa rămâne închisă iar salariul încă întârzie...

    Şi atunci? Ca sistemul de navigaţie – replanifici. Ai în mâini ca şi hartă ţinta visată, viaţa visată: cea care îţi promitea succes, îţi aducea împlinire, te făcea mulţumit. Replanifici: ţinta rămâne, doar calea care duce spre ea se schimbă. Dacă nu se poate spre dreapta, încerci spre stânga. Dacă Dumnezeu nu a intervenit, atunci păşeşti tu, în felul tău, cu metodele tale. Găseşti rezolvare! Pentru că degeaba ai aşteptat după El, degeaba ai sperat, degeaba te-ai încrezut în El…

    Însă Dumnezeu soseşte altfel.

    Până când tu Îl aştepţi ca şi dorinţele tale turnate în formă, Îl cauţi în închipuirile tale realizate, încerci să Îi faci loc şi Lui într-o poză înrămată – poate pe un colţ al şemineului vieţii tale – El rămâne departe.

    Atunci păşeşte lângă tine încet, când neputincios laşi din mâna controlul. Şi nu face altceva decât să te atingă în felul Lui. El picură viaţă în tine prin Cuvântul Lui. Şi atunci ştii deja că ai primit mai mult, decât ai visat. Mai mult, decât ți-ai dorit cândva. Nu ai primit un obiect de valoare palpabil, măsurabil, pe care să-l pui sub cheie sau să-l arăţi tuturor. El ţi-a dăruit o comoară vie, care va rămâne cu tine întotdeauna.

    El altfel a sosit. Dumnezeu a sosit!

Felicitări Crăciun - 9. (O, brad frumos, ...)

 De data aceasta am adus niște brazi...

Felicitări Crăciun - 8. (Altfel de ornamente)

 

Și acestea îmi plac foarte mult :)

Ascultând la primul cuvânt

 

“… dar la cuvântul Tău voi arunca mrejile!”(Luca 5:5)

    Mă uit la fețele necunoscute. Sunt oameni simpli, totuși sunt disprețuiți, detestați, puși deoparte. Unul din ei are tot trupul încătușat de paralizie. Altul are ochii închiși de orbire. Ceilalți au trupul pecetluit de lepră. Slăbănogul, orbul, bolnavii păcătoși stau acolo.

    În căutarea disperată, în resemnarea dezamăgită, în renunțarea cenușie a pătruns speranța unui nume – Cel din Nazaret. Și ei au plecat la drum. Cel paralizat a fost dus de patru prieteni. Leproșii au plecat și ei la Isus.

    Iar Tu, Doamne? Tu ai spus doar un cuvânt. Și ei? Cel paralizat s-a ridicat, fără să încerce să explice că el nu poate. Orbul s-a dus să se spele pe ochi. Leproșii au plecat și ei, deși pe trupul lor purtau încă urmele bolii. Ei au ascultat de primul Tău cuvânt. Nu au căutat pretexte, explicații, argumente. Doar au ascultat.

    Îmi amintesc și de Petru. După noaptea cea lungă își spăla mrejile la mal. Eșecul lui, ineficiența nopții i-a descurajat și sufletul. Și atunci ai venit Tu, Isuse. I-ai cerut barca și el a pus-o la dispoziția Ta.

    Și Tu nu te-ai oprit aici, nu Te-ai mulțumit doar cu barca lui. Tu ai vrut mai mult. Să-i iei mai mult? Nu, Tu ai vrut să-i dai mai mult. ”Aruncă mreaja!” ai spus atunci. Fă pasul acela! Schimbă direcția! Pleacă la drum! - îmi spui și mie.

    Doamne, toată noaptea… - a început Petru răspunsul lui. Și eu aș spune: puterea mi-e pe sfârșite… și elanul aproape că m-a părăsit… nu mai văd nici un sens… Totuși, Petru a continuat: Dar dacă Tu spui, arunc mrejile!

    Doamne, dacă Tu spui, fac pasul următor. Dacă Tu spui, vreau să ascult de Tine!

Felicitări Crăciun - 7. (Ornamente)

 

Vouă care vă place?

Felicitări Crăciun - 6. (Fulgi de zăpadă cusuți)

 

 Acum am folosit ac și ață :)

Metanoia

 

“… să vă prefaceți prin înoirea minții voastre...”(Romani 12:2)

     E o după-masă târzie, un sfârșit de noiembrie friguros. Pe pietrele din jurul casei cad picături mici, rare de ploaie. Smulg rochița-rândunicii care a apărut și s-a extins printre pietre. Cum de a crescut aici? mă întreb. Cum și-a găsit lumină și sol roditor prin stratul de pietre această buruiană? Am smuls-o de mai multe ori vara, cum de a ieșit din nou, aproape în acelaș loc?

    Oare așa încerc și eu să mă scap de obiceiurile rele? Își scot capul din nou și din nou, degeaba încerc să le ascund, să le deghizez, să le neg. Reapar din nou și din nou. Sau ca și păcatul pe care încerc să îl biruiesc prin propria mea putere? Este cel cu care nu am încheiat socotelile definitiv, la cruce.

    Metanoia – îmi amintesc cuvântul, ca un răspuns. Nu ajunge să rup vlăstarul verde dintre pietre – va răsări din nou. Nu ajunge să închid ochii ca să nu văd obiceiurile nepotrivite – ele din nou ies la iveală. Nu ajunge să ascund doar păcatul – el rămâne acolo. Trebuie să-i extirp fără milă rădăcina. Trebuie să duc la cruce și să las acolo păcatul. Trebuie să-mi cer iertare și să mă înnoiesc. Să gândesc altfel. Să acționez altfel. Să trăiesc altfel. E nevoie să devin om nou. Nou, schimbat prin Cuvântul viu, transformator, aducător de viață.

    Metanoia – o înnoire a minții, a inimii, a vieții. Nu prin propriile-mi puteri. Nu prin efort omenesc. Ci prin Cuvântul Domnului care e gata să mă schimbe. Îl las să mă facă om nou.

    Tu îl lași?

Felicitări Crăciun - 5. (Fulgi de zăpadă decupați)

 

 De data aceasta am decupat câțiva fulgi de zăpadă.