Așteptând

 

“Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ți ia cununa.”(Apocalipsa 3:11)

   E dimineață ca de vară în acest sfârșit de octombrie. Termometrul se întinde spre 20°C. Cerul e înnorat. Poalele copacilor de pe marginea drumului sunt acoperite cu un covor de frunze uscate. Pe crengile care se golesc ici-colo e câte o frunză verde. Zâmbesc – copacii își cunosc vremea lor. Și chiar dacă ei nu cercetează calendarul, știu ordinea. După vară vine iarna. Se pregătesc pentru ea, în fiecare an.

    Ochii noștri scrutează calendarul. Acumulăm anii și în spatele nostru se strâng secole și milenii. Și uităm cuvintele Tale care ne zoresc: ”Eu vin curând”. Privirea nostră aruncată pe termometru încearcă să ne liniștească. Vârtejul lumii vrea să ne răpească cu el. Puterea irosită, timpul irosit, viața noastră irosită o înghite pentru el.

    Privirea mea mângâie frunzele galbene căzute, uscate. La marginea drumului văd semnalul brațelor goale ridicate spre cer. Descifrez mesajul naturii care se pregătește pentru iarnă.

    ”Păstrează ce ai ca nimeni să nu-ți ia cununa” – mă atenționează vocea Ta. Mă pregătesc și eu. Îmi aranjez haina albă, păstrez comoara pe mi-ai încredințat-o. Las să cadă în praf și să se îngălbenească tot ce mă leagă aici. Cu mâini și inimă ridicate spre cer Te aștept. Privirea mea alunecă peste file de calendar, coloană de mercur din termometru, arătătorul pe de cadranul de ceas.

    ”Eu vin curând” – răsună ecoul vocii Tale și în zilele secolului nostru. ”Vino, Te aștept!” - bate inima mea răspunsul și azi...