Flori și boboci

 Razele de soare calde au adus la suprafață flori și boboci în grădină:

călin înflorit

brândușa mov

zambilele galbene

boabă de miere

primele narcise

Condimente - 2.

 Nu mai știu exact ce am gătit când am făcut aceste poze:

Condimente - 1.

 Aceste poze le-am făcut cu ceva timp în urmă, dar îmi plac încă:

Când iubesc cu adevărat

     ”Nu vreau să văd doar urmele tale, ceea ce ai făcut, ci vreau să fiu cu tine” – mi-a spus soțul meu. Și în timp ce mă gândesc la cuvintele auzite, ele mă mustră. De câte ori mă mulțumesc doar cu ceea ce a făcut Dumnezeu în trecut? Pentru alții, pentru mine. Sau tânjesc după El? După relație vie, zilnică cu El?

    Pentru că în jurul meu totul concurează pentru timpul meu, atenția mea. În cursul zilei când îmi fac treaba și eu obosesc. De multe ori nu mai ajunge din timpul meu, din puterea mea pentru ceea ce e într-adevăr important.

    Deși atunci când iubesc pun deoparte timp. Când într-adevăr iubesc celelalte lucruri își schimbă valoarea. Lista cu priorități se schimbă pentru că persoana iubită ajunge pe primul loc. Astfel toată viața mea se schimbă.

    Mă tot gândesc la cuvintele soțului meu.

    Și ca mireasa Lui, vreau să îmi doresc, să spun și eu în fiecare zi: Doamne, nu vreau doar să văd urmele Tale. Nu doar să văd ceea ce ai făcut Tu. Ci vreau să fiu cu Tine. În fiecare zi. Pentru o veșnicie!

Felicitări din dragoste

 Aceste felicitări le-am pregătit acum un an:

Scoate-ți încălțămintea

     ”Scoate-ți încălțămintele din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt” i-a zis Dumnezeu lui Moise.

    Aud chemarea: să-mi dau jos încălțămintea. Să pun deoparte ceea ce mă ține pe drum și să mă opresc. Să mă pun în genunchi.

    Pentru că acolo unde mă opresc poate fi loc sfânt. Dacă Dumnezeu îmi vorbește, câteva rânduri scrise, un apel de telefon, fiecare colț de stradă poate fi loc sfânt. Poate fi loc pus deoparte ca să mă întâlnesc cu El!

Cei care așteaptă primăvara

Chiar dacă a venit gerul, în urma vremii călduroase de până acum în grădină e aproape primăvară: brândușele au înflorit sub geam, la fel și toporașii lângă gard, corcodușul și-a pregătit deja mugurii și păpădia are floare galbenă și acum...

 

La Coafor

    M-am așezat pe scaun. Aici atât, acolo un pic mai lung – am cerut. Și până foarfeca a tăiat firele de păr, m-am uitat la imaginea din oglindă. Repede mi-am dat seama: rezultatul nu va fi așa cum mi l-am închipuit eu…

    Și acum stau pe un scaun. Coaforul măsoară lungimea, forma. Întinde firele încâlcite, le aranjează altfel. Mă formează. Uneori taie mai adânc, mai mult decât am cerut, am vrut, am crezut eu.

    El cu răbdare mă tunde… și între timp caută în mine imaginea. El nu obosește. Cumva niciodată nu renunță. Mă ajustează cu dragoste – pănâ când se formează în mine imaginea. Imaginea Lui...