Purtat pe brațele Lui sigure

 

“V-am purtat și tot vreau să vă mai port...” (Isaia 46:4)

   E o zi friguroasă de iarnă. Pe drum văd doar câteva lumini roșii, estompate, pierzându-se în ceață. Pe lângă drum nu se văd nici copaci, nici case, nici dealurile apropiate. Totul din jur e parcă îmbrăcat într-o haină gri, densă de ceață.

    La acest început de an incertitudinea zilelor viitoare e mai accentuată ca oricând. Chiar și planurile bine puse la punct par acum nefolositoare. Nu știu ce va fi, cum va fi mâine. Uitându-mă în jur mă simt înconjurată de o ceață densă pe drumul meu.

    Dar îmi amintesc versetul citit: “Eu v-am purtat” zice Domnul. De-a lungul sutelor de ani care au trecut Dumnezeu Și-a purtat pe ai Săi neîncetat, chiar și în clipele cele mai grele. El este Dumnezeul care nu se schimbă. El este Cel care ieri și azi și în fiecare zi viitoare rămâne același.

    Când mă gândesc la zilele trecute văd cum El m-a purtat în ciuda dificultăților, a evenimentelor neașteptate, a îngrijorărilor mele. Și fiecare zi, oricât de grea, de gri, de tristă, a avut măcar o mână de bucurii. Oare le-am văzut? Am observat eu purtarea Lui de grijă? Ocrotirea Lui? Cum El m-a ținut în brațul Lui tare? Cum m-a trecut prin momentele cele mai grele? Cum m-a condus cu mâna Lui sigură?

    Eu v-am purtat … Eu vă voi purta, promite El. Zilele viitoare ale acestui nou an sunt pierdute în ceață. Nu știu ce va aduce ziua de azi, de mâine sau oricare din acest nou an. Îl știu doar pe Cel care m-a purtat pe brațele Lui iubitoare până acum, în fiecare zi de până acum. El a promis că mă va purta în continuare. Știind acest lucru pot să pășesc înainte în fiecare clipă, încrezătoare. Nu în propriile-mi puteri, ci sprijinită pe mâna Celui care m-a purtat până acum. El va continua să facă aceasta în fiecare zi care îmi stă în față.

    El poate face la fel și pentru tine!

Dumnezeu S-a apropiat

 

“... şi-i vor pune numele Emanuel, care tălmăcit înseamnă: Dumnezeu este cu noi.” (Matei 1:23)

    Pentru mulţi, Dumnezeu este doar o noţiune distantă, o Forţă care există - undeva. Pentru unii, este doar un nume, despre care se poate auzi ici-colo. Sunt alţii, care cred că se pot întâlni cu El doar în biserici impozante, construite din pietre reci. Ei spun că se pot apropia de El doar cei privilegiaţi, printr-o ceremonie specială. Dar Dumnezeu, cu ocazia primului Crăciun – a venit aproape...

     Într-o noapte liniştită a explodat vestea, pe neaşteptate. Nu a fost însoţită de focuri de artificii, nu a apărut pe filele unui ziar internaţional, nici nu a fost ştirea cea mai proaspătă a canalelor de ştiri. Îngerii au anunţat vestea pe câmp. Nişte păstori neînsemnaţi, rămaşi anonimi, au auzit pentru prima dată despre minune.

    Pentru că Fiul lui Dumnezeu nu a sosit într-un palat regal. Nu S-a născut într-o familie de rang înalt. Nu S-a arătat printre cei bogaţi, cei cu influenţă, cei populari. El a venit simplu, printre oameni simpli.

    La fel este şi azi: Îl găsesc pe El cei care îşi deschid inima şi Îl primesc pe El. Pot fi păstori sau magi, Simeon cel bătrân sau văduva Ana, copilul mic sau fariseul Nicodim. Braţele Lui sunt deschise pentru oricine Îl caută. Cel mai important pentru El nu este cariera, rezultatele obţinute sau exteriorul. Poţi veni la El oricine eşti, oriunde eşti, oricum eşti.

    Dumnezeu a ales să fie aproape de noi. A venit să fie aici azi şi în fiecare „azi”, din nou, ca să ştim, ca să simţim: EMANUEL – Dumnezeu este cu noi!

Lumina a venit!

 

“... şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.” (Matei 1:21)

   Promisiunile despre El au vorbit. Naşterea acestui Copil a fost aşteptată de mulţi. Numele Lui a fost vestit de înger, înainte de a Se naşte: Isus. Mântuitorul. Profeţia spunea: “El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale”. Mesia, pe care-L aşteptau. Pe care nu L-au recunoscut.

    “Poporul care umblă în întuneric, vede o mare lumină” - scria profetul. În lumea noastră sumbră, întunericul conspiră la putere. Păcatul ne orbeşte, ne acoperă cu întuneric. Ne poticnim fără lumină, singuri. Căutăm scăpare, fără speranţă. Rătăcim căutând să ne prindem de ceva sigur, fără rezultate.

    Un Copil S-a născut – şi nouă. Eliberatorul a venit şi la noi. Ne arată scăparea de sub păcat. În întuneric ne aprinde lumina. Picioarele noastre care se poticnesc le aşează pe cărare. Ni se alătură. Trezeşte speranţă. Ne întinde mâna nouă, celor pierduţi.

    El este Lumina lumii. Lumina care alungă tot întunericul. El a venit printre noi: Sfântul printre păcătoşi. El ia păcatele care ne despart de Dumnezeu. Ne eliberează. Ne deschide ochii ca să Îl recunoaştem. Pentru că promisiunile au devenit realitate prin El. Emanuel. Dumnezeu S-a apropiat.

    Tu Îl recunoşti?

El a venit printre noi

 

“A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1:11)

        Ei sunt doar un cuplu tânăr. Sunt obosiți. Dar cine n-ar fi obosit în acest oraș aglomerat? Toată lumea e ocupată, toate locurile sunt ocupate. Și în casa de poposire. Chiar și în parcare. Toată lumea se grăbește. Cine are timp să observe un cuplu tânăr, simplu, obișnuit? Cine are timp să recunoască în banalitatea clipelor simple diferitul? Unicul? Prețiosul?

    În graba de dinainte de Crăciun, în timpul pregătirilor de advent cine are timp să vadă, să observe când lângă noi de oprește El? Cine se întrerupe să schimbe o vorbă cu El? Să-L inivite pe El în zilele aglomerate? Să Îi ofere Lui un loc? Să se așeze lângă El…

    Și dând la o parte decorațiunile exterioare, obiceiurile, gălăgia, cine pune timp deoparte pentru El? El a pus timp deoparte pentru noi. A venit printre noi acum 2000 de ani. El este și acum întotdeauna cu noi. Pentru că El este Emanuel, Dumnezeul care este cu noi! Noi doar trebuie să Îl vedem pe El, în fiecare zi, în fiecare clipă.

    Cine dintre noi are azi timp pentru El?