Pe unde trece azi Hristos

 

“Ioan… a venit ca martor ca să mărturisească despre Lumină” (Ioan 1:7)

   Pe unde a trecut Hristos a adus schimbare. Apa s-a transformat în vin. Pâinile s-au înmulțit. Marea cuprinsă de furtună s-a liniștit.

    Au fost unii care L-au urmat. Ucenicii au umblat cu El, chiar dacă uneori și ei au fost uimiți. I-au pus întrebări. Multe lucruri nici ei nu au înțeles. Printre cei care au crezut cuvintele Lui au fost și samariteni. Femeia prinsă în preacurvie a primit iertarea păcatelor de la El. Dar puțini au fost cei care au rămas aproape de El când alții au fugit.

    El a vindecat pe mulți: orbul a văzut, slăbănogul a umblat din nou, surdul a auzit din nou. Îndrăcitul din ținutul Gadarenilor a fost eliberat, leprosul samaritean s-a curățit, chiar și morții au înviat.

    Mulțimea L-a urmat pe El pentru că a văzut semnele făcute. Au venit ca să Îl asculte. Totuși, tânărul cel bogat a plecat întristat. Pe Matei El l-a chemat de la vamă. S-a așezat la masă chiar și cu Zacheu. Dar nu au fost toți de partea Lui. Fariseii au cerut un semn ca să creadă. Împreună cu cărturarii s-au întors împotriva Lui, au vrut să Îl ucidă. Totuși, le-a fost frică de El.

    La fel este și azi. Pe unde trece azi Hristosul viu aduce schimbare. El încă vindecă inimile rănite. Sufletelor care caută îndrumare El le arată calea. Oferă și azi iertare pentru păcate celor care o acceptă. Și azi sunt unii pe care îi atrage aporape de El. Alții pășesc în spate și mai departe de El. Dar toți care se întâlnesc cu El se schimbă. Nimeni nu rămâne la fel.

    În jurul nostru totuși zilele curg în mod obișnuit. Nu sunt multe noi vieți schimbate… Oare pentru că în noi alții nu Îl văd pe El?

În fiecare an

 sunt surprinsă să văd ca pe smochin fructele apar înaintea frunzelor:

Florile de liliac încep să se deschidă în grădină:

Iar într-o seară am văzut Luna ca o felie subțire pe cer:

După cum zisese El

 

     ”Nu este aici; a înviat, după cum zisese” a spus îngerul femeilor care-L căutau la mormânt.

    Ce mi-a spus mie Dumnezeu? - mă întreb. Pentru că El poate, și va face ceea ce a spus, oricât de incredibil pare. El Își ține promisiunea Lui chiar și atunci când omenește privind toate lucrurile Îl contrazic.

    Pe El nici mormântul pecetluit, nici chiar moartea nu L-au putut opri. Poate nu face așa cum eu aștept sau îmi închipui. Dar va interveni – pentru că El întotdeauna Își ține cuvântul. După cum zisese...

Noi flori apar

 în grădină. Prunul și-a deschis florile albe:

Gutuiul japonez și-a deschis florile roșii, e imposibil să nu le observ:

Cred că este primul an în care afinul canadian (pomul de stafide) are flori:

Iar pe măceș, în loc de flori (care încă sunt boboci doar) am văzut o buburuză la plimbare:

M-am întâlnit cu El!

 

“A înviat Domnul cu adevărat!” (Luca 24:34)

   Ca și ucenicii cu secole în urmă, și eu țes planuri, ridic castele de speranțe și îmi imaginez visele devenite realitate. Aștept cu nerăbdare ziua care aduce schimbarea mult dorită. Apoi, ca cei doi ucenici pe drumul spre Emaus, spun și eu dezamăgită, cu capul și inima plecate, neauzită de nimeni: ”Eu trăgeam nădejde...”.

    Și ca cei unsprezece, mă întorc și eu în lumea reală, fără vise. ”Mă duc să prind pește!” - a spus atunci Petru, iar ceilalți i s-au alăturat. Îmbrac și eu, din nou, haina zilelor obișnuite. Îmi fac treaba, dar sunt absentă. Îmi amintesc din nou și din nou visul spulberat. În locul lui mi-a rămas doar monotonia zilnică.

    Și în timp ce apa spală latura corăbiei și în mreaja aruncată nu se prinde nimic, se oprește Cel Înviat la mal. Nu îmi reproșează inima descurajată, speranța obosită, chemarea la care am renunțat. Mă întreabă doar: ”Ai ceva de mâncare?”. Nu cere El altceva decât mreaja aruncată pe partea dreaptă, în locul bun, indicat de El, unde mă așteaptă minunea. Iar la mal: mâncarea pregătită de El. El mă invită la masă.

    Și în timp ce savurez pâinea și peștele oferite, inima mea se liniștește. Și se întâmplă iar minunea: prind puteri noi. Nu ca să urmăresc planuri raționale și vise înșelătoare cu speranțe false. Ci ca să urmăresc visul Lui și planul Lui, ținându-L pe El de mână. Aceasta e minunea care se întâmplă din nou și din nou când accept invitația Lui. Când las totul ca să mă întâlnesc cu El. Când ascult ce are El să-mi spună. Iar schimbarea petrecută în interior devine vizibilă și pentru alții.

    Căci întâlnirea cu Hristosul înviat aduce schimbare în fieacare dintre noi.

    Tu te-ai întâlnit cu El?

Săptămâna trecută

 era ca iarna. Am surprins o pasăre sticlete, înfrigurat, pe creangă în ninsoare:

Dar apoi soarele a ieșit, zăpada s-a topit. Și în grădină înflorește Floarea Paștelui și lalelele.

Și vița de ciocolată și părul e în floare:

Felicitările

 le-am mutat aici, de acum încolo la această nouă locație le veți găsi.

Împăratul vine!

 

“Iată că Împăratul tău vine la tine...” (Zaharia 9:9)

   Mulțimea care sărbătorea arunca ramuri de finic pe drumul Lui. Unii și-au întins pe jos chiar și hainele lor înaintea Lui, în semn de respect. Căci pe El L-au așteptat, pe Mesia! Și tot orașul a răsunat de bucurie. Împăratul a venit călare pe un măgar. Dar entuziasmul nu a durat mult…

    Mulțimea de azi sărbătorește ținând în mână ramuri de salcie. Se îmbracă în straie de sărbătoare. Cântă în cor ”Osana!” Și ca ei și eu de multe ori mă mulțumesc doar să îmbrac haine de sărbătoare, bucurie exterioară, închinare de ochii lumii.

    El nu vine azi călare pe un măgar. El străbate străzile orașului nostru invizibil și din loc în loc se oprește trist. Unde sunt azi acele inimi care sunt gata nu doar să întindă înaintea Lui hainele lor ci să pună la dispoziția Lui toată viața lor? Nu doar cu înflăcărare de Florii, ci sincer. Nu doar pentru o zi, pentru ziua de sărbătoare, ci pentru fiecare zi? Nu din cauza altora sau doar cu alții împreună, ci în ciuda tuturor lucrurilor?

    Nici azi nu sunt mulți care rămân lângă Domnul. Care sunt cu El după duminica de Florii. Care joi seara nu Îl vând. Care și vineri rămân aproape de El. Totuși, sunt câțiva care nu-L părăsesc. Ei nu fug departe de El. Nu Îl tăgăduiesc. Nu Îi întorc spatele. Sunt aceia care au văzut în El pe Împăratul lor.

    El umblă și azi printre noi. Ochii mei și azi Îl pot vedea pe El. Căci vine aproape de mine. Și când Îl recunosc ca pe Împăratul meu nu mai rămân același om. Îmi plec capul, genunchii și inima înaintea Lui. Doar El e Împăratul meu!

     E și Împăratul tău?