M-am așezat pe scaun. Aici atât, acolo un pic mai lung – am cerut. Și până foarfeca a tăiat firele de păr, m-am uitat la imaginea din oglindă. Repede mi-am dat seama: rezultatul nu va fi așa cum mi l-am închipuit eu…
Și acum stau pe un scaun. Coaforul măsoară lungimea, forma. Întinde firele încâlcite, le aranjează altfel. Mă formează. Uneori taie mai adânc, mai mult decât am cerut, am vrut, am crezut eu.
El cu răbdare mă tunde… și între timp caută în mine imaginea. El nu obosește. Cumva niciodată nu renunță. Mă ajustează cu dragoste – pănâ când se formează în mine imaginea. Imaginea Lui...
No comments:
Post a Comment