Când Dumnezeu sosește altfel

 

    Îl aştepţi. Aştepţi din datorie, pentru că vrei să fi un bun creştin. Aştepţi din inimă, pentru că îţi doreşti răspunsul care nu vine. Aştepţi în aparenţă, pentru că aşa trebuie, așa e potrivit. Aştepţi pentru că ai nevoie de ceva supranatural. Ceva de la care să primească lumină neobişnuită lucrurile de zi cu zi. Aştepţi o nouă minune, ceva ce este a ta, ce poţi să arăţi oricui, cu care să te lauzi?

    Aştepţi - o uşă care să se deschidă, deşi ea rămâne închisă cu îndârjire. Aştepţi un examen reuşit, să poţi bifa şi asta. Aştepţi un loc de muncă pentru traiul zilnic şi pentru sentimentul plăcut de împlinire Aştepţi un prieten care să fie lângă tine în clipele tale grele şi să se bucure sincer de succesele tale. Aştepţi un partener pentru că ţi-ai visat familie şi nu îţi este bine singur. Aştepţi o binecuvântare de copii care întârzie să apară şi nici nu mai ştii dacă va veni. Aştepţi o minune, minunea ta, la care şi alţii să îşi ridice capul. Aștepți ceva neobişnuit, de la care trenul vieţii tale deraiată să regăsească din nou linia viselor tale.

    Ca şi copilul mic care stă în faţa uşii în seara de crăciun. În privirea lui e strălucirea care aşteaptă cadoul. Vede deja în faţa ochilor pachetul ascuns sub brad. A mângâiat deja de o mie de ori maşinuţa, păpuşa, lego-ul preferat...

    Ca şi muncitorul obosit care ajunge acasă după o zi lungă şi plină de lucru. Își dorește să se odihnească şi să se deconecteze, să simtă căldura şi pacea căminului. Degetul lui e pe butonul soneriei, mâinile îi sunt pline cu bagaje, frigul de afară îi amorţeşte faţa – aşteptarea nerăbdătoare a deschiderii uşii...

    Ca şi angajatul care îşi verifică contul bancar gol în ziua primirii salariului. Şi pleacă de la automat cu mâinile lăsate în jos, cu portofelul gol, cu capul aplecat...

    Aştepţi şi tu. Dar sub brad nu este pachet, uşa rămâne închisă iar salariul încă întârzie...

    Şi atunci? Ca sistemul de navigaţie – replanifici. Ai în mâini ca şi hartă ţinta visată, viaţa visată: cea care îţi promitea succes, îţi aducea împlinire, te făcea mulţumit. Replanifici: ţinta rămâne, doar calea care duce spre ea se schimbă. Dacă nu se poate spre dreapta, încerci spre stânga. Dacă Dumnezeu nu a intervenit, atunci păşeşti tu, în felul tău, cu metodele tale. Găseşti rezolvare! Pentru că degeaba ai aşteptat după El, degeaba ai sperat, degeaba te-ai încrezut în El…

    Însă Dumnezeu soseşte altfel.

    Până când tu Îl aştepţi ca şi dorinţele tale turnate în formă, Îl cauţi în închipuirile tale realizate, încerci să Îi faci loc şi Lui într-o poză înrămată – poate pe un colţ al şemineului vieţii tale – El rămâne departe.

    Atunci păşeşte lângă tine încet, când neputincios laşi din mâna controlul. Şi nu face altceva decât să te atingă în felul Lui. El picură viaţă în tine prin Cuvântul Lui. Şi atunci ştii deja că ai primit mai mult, decât ai visat. Mai mult, decât ți-ai dorit cândva. Nu ai primit un obiect de valoare palpabil, măsurabil, pe care să-l pui sub cheie sau să-l arăţi tuturor. El ţi-a dăruit o comoară vie, care va rămâne cu tine întotdeauna.

    El altfel a sosit. Dumnezeu a sosit!