“Isus a zis: Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric” (Ioan 8:12)
Cu trecerea fiecărei zile lumina e mai puțină și noaptea e mai lungă. În întunericul tot mai lung și mai adânc am nevoie tot mai mare de lumină. Lumină care să-mi arate calea. Lumină care să lumineze terenul dinaintea picioarelor. Lumină care să alunge frica. Sunt însetată după lumină. Aștept lumină. Doresc lumină.
Pentru că întunericul din jurul meu poate fi alungat doar de lumina adevărată. Fiul lui Dumnezeu a venit în această lume să fie lumina de care am nevoie. El a spus că El este Lumina lumii. Și lumina Lui a strălucit în inima a sute, mii, zeci de mii de oameni. A intrat și în inima mea. A alungat întunericul de acolo.
Cei care-L urmează pe Hristos trăiesc în lumina Lui în fiecare zi. Și chiar dacă întunericul crește în jur și noaptea e lungă, această lumină nu poate fi învinsă. Întunericul e risipit doar de lumina venită de sus. Doar lumina vieții poate transforma și azi suflete care trăiesc în întuneric. Căci cei care L-au primit pe El, trăiesc în lumină. Răspândesc lumină. Lumina lui Hristos astfel se înmulțește din nou și din nou.
Cei care L-au primit ca Lumină, au devenit purtători ai luminii. Și ca lumini mici și azi ei răspândesc lumină. Lumina Lui. Căci lumina lui Dumnezeu alungă noaptea și azi. El aprinde noi și noi lumini în lumea noastră întunecată. Cu Dumnezeu, doar cu El, viața mea e plină de lumină. Pot să răspândesc lumină în jur. Pot să port lumina Lui și azi.
Porți și tu lumina Lui?
No comments:
Post a Comment