Biroul e gol încă, am ajuns devreme azi. Mă duc la geam ca să las să intre aer proaspăt, de dimineață. Și înainte să deschid geamul, privirea mea e atrasă spre cer de multe, multe pete mărunte, negre și de zgomotul care le însoțește. Un stol de ciori trece deasupra clădirii.
Și în timp ce mă uit la ele, observ că sunt și păsări mici în stol. Și ele își mișcă aripile din toată puterea lor, să nu rămână în urmă. Și lângă ele, după ele zboară păsările mai mari.
Așa ne îndreptăm și noi spre casă – mă gândesc. Cei mici împreună cu cei mari. Ajutându-ne, încurajându-ne unii pe alții. Fiecare folosindu-și toată puterea.
Ne îndreptăm spre casă. Acasă, spre casa cerească. Cei mici împreună cu cei mari...
No comments:
Post a Comment