Este duminică de noiembrie. Undeva sus, deasupra norilor se văd încă urmele colorate ale apusului. Acolo jos ceața gri a acoperit totul.
Apoi se risipește ceața și mă surprinde lumina. Acolo jos e deja seară întunecată, dar lămpile ca puncte mărunte luminează în întuneric. Văzute din geamul avionului puncte mici formează străzile. Pe alocuri case singuratice dantelează imaginea. Puncte înșirate se formează pe drumuri. În noaptea cea neagră orașe, sate se desenează din puncte de lumini. Sunt ca un model colorat pe mantia nopții.
Lumină ca o rază care bate la ușa unui prieten. Un mic punct care pleacă în vizită. Un cuvânt de încurajare, de mângâiere. Mesaj care alungă noaptea, mână întinsă ca să ajute, brațe care îmbrățișează. Puncte de lumină ca un mesaj de bucurie. Căci cea mai mare bucurie e cea adusă de Lumina de sus.
În jur sunt lumini în noapte. Lampa mea oare e aprinsă?
No comments:
Post a Comment