“De data aceasta voi lăuda pe Domnul”

 

(Geneza 29:35)

   Oare ce eveniment deosebit trebuie să se întâmple ca să încep să-L laud pe Dumnezeu? Acum poate mă lupt să obțin aplauzele altora. Să pășesc mai sus pe treptele carierei. Mă atrage visul unei case mai mari, cheia unei mașini mai noi, un portofel mai plin în ziua de salar. Un cont bancar care nu se golește, haine de marcă, ultimul model de telefon. Sau aprecierea șefului, a colegilor, un concediu de lux, o viață fără griji. Apoi, poate, voi avea timp să-L laud pe Dumnezeu…

    Ca și cum mulțumirea ar fi ceva care exclude orice altceva din viața mea, din ziua mea. Dar mulțumirea nu se reduce la un cuvânt uscat, gol, rostit uneori doar pe jumătate: “mulțumesc”.

    Mulțumirea e mai mult decât cuvinte rostite. Este atitudinea inimii mele. Mulțumirea dă gust vieții, la fel cum sarea dă gust la mâncare. Mulțumirea e lumina care atunci când strălucește în fiecare zi, dă putere pentru pasul următor.

    Dacă mă uit în urma mea, văd așa de multe binecuvântări încât nu trebuie să mai aștept încă una nouă ca sa Îl laud de Dumnezeu.

    Acum trebuie să încep! În sistemul de navigație al vieții mele trebuie să pun ca semn de aducere aminte, ca un motto aceste cuvinte: “de data aceasta voi lăuda pe Domnul”!

    Atât ajunge pentru fiecare zi. În fiecare minut spun din nou: “ACUM voi lăuda pe Domnul!”.