Unde ești?

 

“Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om și i-a zis: Unde ești?” (Geneza 3:9)

    Căutăm, tot timpul căutăm câte ceva: un bilet pierdut, un număr de telefon, o nouă informație. Căutăm cea mai bună ocazie, planificarea potrivită, o nouă oportunitate. Vrem să alegem locul de muncă potrivit, un salar mai bun, partenerul ideal. Viața noastră e o căutare continuă. Se schimbă doar ceea ce căutăm.

    Și în timp ce și eu caut când una, când alta, pe mine mă caută Dumnezeu. ”Unde ești?” l-a întrebat pe Adam în grădina Edenului. ”Unde ești?” mă întreabă și pe mine azi. El mă caută acolo, unde El m-a așezat. Mă caută acolo, unde ar trebui să fiu. Pentru că în timp ce în zilele obișnuite caut mărunțișuri, de multe ori și eu mă rătăcesc. Iar întrebarea aceasta mă oprește și îmi arată: am pierdut ținta. Ceea ce e vizibil, palpabil cu mâna, m-a ademenit de pe drum.

    Și ca să îmi regăsesc locul din nou, și eu întreb: ”Unde ești, Doamne?”. Ochii mei Îl caută pe El. Căci viața mea debusolată își va regăsi locul doar dacă mă orientez după El. Așa cum face alpinistul pe traseu când își scoate busola. Așa cum într-un oraș necunoscut sistemul de navigație dă instrucțiuni. Tot așa, în toate detaliile vieții mele, cuvintele lui Dumnezeu îmi arată calea. Mă pun la loc. Mă modelează. Aceste cuvinte niciodată nu greșesc. Nu mă vor duce pe o cale înfundată. Întotdeauna mă țin pe cărarea cea bună.

    ”Unde ești?” mă oprește întrebarea în timp ce caut după mărunțișuri. Îmi ridic privirea spre cer. ”Unde ești?” întreb și eu căutându-mi locul. Căci știu: întotdeauna ajung înapoi pe calea cea bună când mă uit în sus.

     Tu unde ești?