El se îngrijește și de tine!

 

“Nu vă îngrijorați de viața voastră...” (Matei 6:25)

   Când am plecat dimineața, lângă poartă stătea un mac roșu. La colțul străzii alți maci se legănau în vânt: nenumărate minuni în zilele obișnuite. Dar seara, când am ajuns acasă, lângă poartă m-au primit doar petale roșii, căzute jos. ”Azi e, mâine nu mai e” – m-am gândit când am închis poarta. Și mi-am amintit cuvintele cunoscute: ”Nu va îngrijorați!”

    Dimineața și seara văd flori noi și petale care cad. Îmi plec capul în timp ce mă mustră noi și noi flori roșii. Căci Dumnezeu îi îmbracă pe fiecare cu atâta frumusețe! Și în fiecare nouă zi – altele noi. El decide și lungimea vieții lor: destul de lungă să împrăștie semințe noi, speranța unor vieți noi. Sunt promisiunea unor flori noi într-un nou an.

    Și eu sunt ca un fir de iarbă care azi e și mâine poate nu îl mai găsești. Pandemia a luat mulți oameni dragi dintre noi. Războiul ne-a lăsat fără pace și plini de teamă. Dar încep să înțeleg deja: nu lungimea vieții mele contează, ea e decisă de Dumnezeu. Căci dacă fac partea mea, pentru care am fost trimisă, e îndeajuns.

    Privirea mea mângâie macii roșii de lângă drumul meu. ”Astfel se îngrijește Dumnezeu și de tine!” îmi zâmbesc florile roșii scăldate în soare. Pentru fiecare zi e îndeajuns din bogăția Lui. Și când privirea mea Îl regăsește pe Dumnezeul cel Atotputernic în florile simple, inima mea se liniștește. Căci ce ar putea rezolva îngrijorarea mea?

    ”Nu te îngrijora!” îmi reamintesc din nou și din nou. Dacă Dumnezeu îmbracă astfel macii simpli, nu se îngrijește el oare de copii Lui? El mă cunoaște și știe fiecare gând al meu. El cunoaște fiecare nevoie a mea. În fiecare zi El se îngrijește de mine!

    El se îngrijește și de tine!