“… să vă purtați într-un chip vrednic de chemarea pe care ați primit-o...” (Efeseni 4:1)
În timp ce smulgeam buruienile dintre căpșuni, a ieșit la suprafață un bulb de brândușă. Anul trecut aici au fost flori de primăvară, dar le-am mutat într-un loc nou. Acest bulb însă a rămas aici, singur printre rândurile de căpșuni.
Și în timp ce duc micuțul bulb în stratul de flori, îmi amintesc un cuvânt: “răsădit”. Și când repet cuvântul din nou și din nou, îmi dau seama că mă descrie pe mine.
Răsădită dintre buruieni și spini, ridicată dintre păcate pot acum trăi o viață nouă. Căci o mână, o mână străpunsă m-a răsădit în grădina Lui. Cu grijă și iubire această mână mi-a căutat un loc nou, potrivit pentru mine.
Bulbii de brândușe răsădiți anul trecut au fost plini de viață în această primăvară. În locul cel nou s-au înrădăcinat și au înflorit vioi. Și din bulbii ascunși în pământ viața înflorește în fiecare an. Căci în stratul de flori fiecare bulb își deschide floarea la timpul lui, la locul lui. Acolo, unde Grădinarul l-a așezat cu mâna Lui plină de dragoste și grijă.
Și eu am început o viață nouă. Și ca bulbii de brândușe răsădiți, trebuie și eu să înfloresc acolo, unde Tu m-ai așezat, Doamne. Înflorind Îți mulțumesc pentru purtarea Ta de grijă. Căci și pe mine m-ai răsădit în grădina Ta!
Înflorești și tu în grădina Lui?
No comments:
Post a Comment