Mă voi bucura în Domnul

 

“Chiar dacă… eu tot mă voi bucura în Domnul” (Habacuc 3:17-18)

   Sunt zile reci, când vântul bate furtunos iar ceața se așează în jur prea des. Soarele uneori nici nu apare pe cer. Veștile-s triste și stârnesc îngrijorare, iar bucuria de multe ori se lasă așteptată. Acum un an se încheie și altul nou îmi stă în față. Urmează încă multe zile de iarnă și când mă uit în jur nu sunt multe motive de bucurie. Smochinul din grădină stă în ger cu crengile goale. Via e fără frunze, fără rod. Câmpiile din jur sunt pustii, acoperite de brumă.

    Totuși, ca un licăr de speranță răsună cuvintele profetului, citite de dimineață: ”eu tot mă voi bucura în Domnul”. Dumnezeu e punctul de reper sigur în haosul din jur. Credința în El, ca o ancoră sigură mă poate ține când vânturile vuiesc pe lângă mine. Iar în orice furtună El este stânca ce rămâne nemișcată când toate în jur se prăbușesc.

    Începe un nou an. Vin zile frumoase și zile grele. Vor fi zile cu râsete, veselie și pline de clipe fericite. Vor fi și zile cenușii, cu poveri apăsătoare și vise sparte-n bucăți. Dar în anii care au trecut Dumnezeu S-a făcut cunoscut în viața mea în multe feluri. Știu acum, când mă uit înainte: în ciuda a ceea ce văd în jur nu sunt singură, Domnul e lângă mine. Doar El mă va călăuzi printre munții și văile ce mă așteaptă în zilele care vin. Doar El îmi va face piciorul capabil să umble pe piscuri însorite și în văi adânci, întunecate. Doar împreună cu El voi trece prin ceea ce îmi stă în față.

    Și chiar dacă planurile mele se vor pierde în urma mea neîmplinite, chiar dacă durerea îmi va da târcoale, chiar dacă nori grei vor acoperi soarele pe cer: eu tot mă voi bucura în Domnul. Doar în El este bucuria, pacea, tăria mea. Doar El este stânca mea, sprijinul meu, adăpostul meu.

    Voi începe chiar de azi. Mă voi bucura acum, în clipa prezentă. El este motivul bucuriei mele, nu circumstanțele și ceea ce mă înconjoară. El este Dumnezeul care nu se schimbă. Prezența Lui va face ca fiecare zi să aibă destulă lumină să pot merge înainte. Ținându-L de mână pașii mei vor înainta siguri pe calea Lui. Și într-o zi, călăuzit de El, voi ajunge acasă, în casa cerească.

    Acolo nu vor fi umbre, nici lacrimi sau durere. Acolo mă voi bucura în prezența Lui o eternitate...