(Marcu 16:15)
În amestecul doliului și a lacrimilor dintr-o dată a răsunat o altă melodie. Maria Magdalena a adus vestea: "A înviat Domnul!" Dar lumina nu a ajuns dincolo de ceața necredinței până la inimi. Nici din gura celor doi ucenici nu a răsunat vestea mai cu putere. Chiar dacă și ei s-au întâlnit cu El.
Și ca ucenicii atunci, mulți dintre noi nici azi nu credem că El poate să facă imposibilul. Iartă Dumnezeu păcatele? Ale mele sunt prea mari… Se apleacă El la cel obosit? Pe mine nimeni nu mă observă… Aduce El speranță? Dă putere? Oferă soluție? Problemele mele sunt prea grele, prea complicate, prea…
Dar El vine. Se oprește și lângă noi cum a făcut demult când S-a oprit lângă cei unsprezece. Atunci i-a mustrat pe ucenici pentru necredința lor. Nouă oare ce ne-ar spune azi? Căci El nu S-a schimbat în cursul timpului. El și azi e același Domn înviat.
Și când în sfârșit lumina cuvintelor Lui face să dispară ceața din fața ochilor noștri, înțelegem cine este El. Și auzim clar care este chemarea: Duceți-vă, spuneți și altora! Maria Magdalena acest lucru l-a făcut. Cei doi ucenici care au ajuns în Emaus nu au putut să tacă. Iar azi sunt atâtea inimi îmbrăcate în necredință care așteaptă o veste care să aducă bucurie. În jurul nostru atâția așteaptă vestea bună. Cine va merge la ei?
Chemarea și azi este de actualitate: Du-te și spune altora! Astfel lumina Hristosului viu va străluci mai departe și azi!
No comments:
Post a Comment