Eu vin!

 

“Iată, Eu vin curând!” (Apocalipsa 22:12)

   Bariera s-a lăsat jos încet. Lămpile roșii de pe stâlp se aprind alternativ pe marginea șoselei. Pe ambele părți ale șinelor s-au format deja șiruri de mașini. Oprire forțată. Degeaba m-aș grăbi, acum nu mai pot. În mașina nemișcată se perindă în fața mea lista înscrisă în agendă. Mă gândesc la multele îndatoriri care mă așteaptă în timp ce pândesc trenul, nerăbdătoare. Trenul, care va sosi la capătul de linie.

    Lângă șine stau copaci desfrunziți. Tufișuri cu crengi goale ascund trenul. În timp ce aștept, îmi amintesc că se apropie sfârșitul anului. Și parcă se oprește în fața mea un cuvânt în lumina reflectoarelor: advent. Advent: venire. Revenire – pulsează literele în fața mea. Dinspre șine se aude o huruială care crește în volum. Se apropie trenul. Se apropie El – sună o voce ca un ecou. Oare aud eu pașii venirii Lui? Îl aștept pregătită?

    Sosirea Lui e imediat aici. Eu mă grăbesc și vreau să merg mai departe, căci mă așteaptă atâtea lucruri de făcut! Meniul de sărbători prinde contur. Scriu listă de cadouri. Concertul și târgul de Crăciun nu pot fi amânate. Dar între treburile zilnice uneori abia mai încape o scurtă rugăciune…

    Bariera rămâne jos încăpățânată. Perechea de șine așteaptă pregătită. Capătul de linie este aproape. Fluierul trenului strigă în noapte: “Eu vin!”