“… S-a apropiat de el, dar n-a găsit decât frunze”(Matei 21:19)
Au trecut mai mulți ani. Ani de așteptare, ani de speranță. Dar smochinul, plin de frunze, nu a adus rod. Nu a adus rod care să fie copt, bun de mâncat.
Dar când în sfârșit am intrat în casă cu bolul plin de fructe coapte, am știut că a meritat așteptarea. În ciuda frigului iernii, a zilelor secetoase, fructele s-au copt pe smochinul din grădină.
Și căutând noi fructe coapte într-o dimineață, mi-am adus aminte de cuvintele citite. Cum și Isus căuta fructe pe smochinul plin de frunze. El caută roade azi și în viața mea.
În timpul iernii am încercat să protejez smochinul tânăr de frig și îngheț. În săptămânile fără ploi l-am udat. I-am purtat de grijă și am așteptat rod. Așa face și Domnul cu mine: îmi poartă de grijă în fiecare zi. Și El caută rod, rodul cel bun printre crengi și frunze.
Căci nu sunt îndeajuns doar intențiile bune, planurile făurite, cuvintele frumoase dar goale. El caută credință vie, vizibilă în fapte. Caută inimă care se schimbă prin citirea Cuvântului Său. El caută viață transformată: așteaptă roade noi și din belșug în viața mea cum trec zilele și anii.
Smochinul cel tânăr în sfârșit a rodit. Fructele cresc printre frunze. Acolo devin tot mai dulci pe zi ce trece. E rodul pe care l-am așteptat. Domnul se îngrijește și de mine așa cum face grădinarul cel bun. Și caută rod în viața mea… În viața ta… Oare ce găsește?
No comments:
Post a Comment