Toți folosim lentile de ochelari. Sunt unii care trăiesc purtând lentilele ambiției. Alții se uită la ceilalți prin ochelarii prejudecății. Sunt oameni care privesc evenimentele vieții prin lentilele dezamăgirii, fricii sau deznădejdii.
Cei care sunt miopi văd doar spinii din apropiere, crăpăturile din solul uscat sau pământul înnoroiat. Pentru ei celelalte lucruri se pierd în ceață. Ei nu observă urma lui Dumnezeu în zilele vieții lor.
Cei care suferă de prezbitism văd doar la distanță: ziua de mâine, viitorul îndepărtat. Binecuvântările prezente, din timpul zilelor obișnuite se pierd nevăzute.
Ca să văd clar trebuie să port ochelari. Lentila de care am nevoie în fiecare clipă, care îmi arată strălucirea binecuvântărilor și prezența lui Dumnezeu în jurul meu - e mulțumirea.
Încerc să o folosesc de la trezire până la adormire. Curăț din nou și din nou lentila de praful care încearcă să o acopere. O protejez ca nimic să nu deformeze imaginea pe care o văd. Pentru că doar prin acești ochelari văd clar acele lucruri care trezesc la viață cântecul mulțumirii, la fel cum arcușul scoate la iveală melodia ascunsă în coarde. Doar așa poate răsuna cântecul vieții mele Domnului, doar așa poate fi viața mea o laudă adusă lui Dumnezeu.
Poate fi chemare mai mare, mai importantă, mai plină de responsabilitate decât să-L laud pe Dumnezeu? Să văd binecuvântările Lui în fiecare zi? Să-I simt prezența și-n clipele grele? Să observ că niciodată nu mă lasă singură? Pot să-L laud pe Dumnezeu cu toată viața mea doar dacă îmi acordez instrumentul într-un mod potrivit. Și ca să văd partitura clar, să pot cânta neîncetat, lentila de care am nevoie e mulțumirea.
La fiecare pas din viață pot cânta melodii noi. Acestea răsună doar atunci când vin din inimă. Și ca să nu fiu un instrument mut, nefolositor, caut să-L văd pe Dumnezeu în clipa prezentă, în fiecare zi.
Așa poate fi, așa va deveni viața mea o cântare de mulțumire spre slava lui Dumnezeu.
Tu ce ochelari porți?
No comments:
Post a Comment