Viața uneori pare navigare fără o hartă. E ca o călătorie fără semne de circulație.
Dar El ține în mână harta. Acolo nu sunt numai cărări răzlețe, desenate doar cu o mână nesigură. Sunt drumuri la scară de viață de om. Și în timp ce Pământul de învârte, răsăritul e urmat de apus, El cu mâncare de o zi mă trimite la drum. Îmi pregătește doar povară pentru o singură zi. Cu mână grijulie pune în ea încurajare, bucurie, putere și greutăți. Doar atât, cât să se termine de la răsărit până la înserare. Și noaptea alege din nou, cu grijă, cât pentru o nouă zi. Nu mai mult, nu mai puțin, doar cât e necesar pentru un nou pas al vieții mele.
Iar eu între timp strâng părerea de rău din zilele trecute, întrebările pline de frică și le atârn de bagajul meu. El nu așa a planificat. Mi-a împachetat doar atât cât să îmi rămână timp să văd minuni. Să observ bobocii care se deschid, iarba verde, nașterea fructelor. Să văd culorile, frumusețea din jur, să aud cântecul ce răsună pe corzile sufletului. El a așezat minunea vieții pe lângă drumul meu. Minuni mărunte, ce strălucesc când sunt privite cu atenție.
Și în timp ce înaintez pe calea Lui, în inima mea, adânc, pâlpâie lumina credinței. Pas după pas – El mă conduce cu mână sigură pe drumul plănuit de El, spre țintă. El nu îmi cere mai mult, decât încredere în El și-n planul Lui. Și chiar deasupra adâncimii fără fund voi putea trece astfel cu inima plină de curaj, cu pași siguri. Voi ajunge oare la destinație? Cu credință spun: cu El sigur voi ajunge la țintă!
No comments:
Post a Comment