Cutii de conserve

 

    Citesc ingredientele de pe cutia de conservă: ananas, apă, zahăr și conservanți. Dar ar putea fi conservă de piersică. Sau compot de pere. În goana zilnică uneori e mai ușor să deschid cutia și să mănânc deja. Căci trebuie să mă grăbesc, am puțin timp. Iar între mâncărurile pe jumătate preparate găsesc tot mai multe sortimente.

    La fel e și la devoționale. Pot să aleg chiar și dintre diferite formate. Doar câteva apăsări de buton și deja apare pe ecran doza zilnică. Oricând e accesibil pe internet. Pot să citesc în timp ce mă îmbrac, înainte să încep să lucrez, în pauza de masă. Sau chiar și înainte de culcare pentru a-mi liniști conștiința.

    Problema e doar că de multe ori mă mulțumesc cu hrană preprocesată, roade închise în cutii de conserve. Le scot din cămară, le deschid, dar gustul lor nu e cel adevărat… Caut una nouă, dar nu găsesc nimic mai bun.

    Îmi aduc aminte că data trecută am iertat. Încă îmi amintesc savoarea momentului, a eliberării. Dar acum? Acum nu reușesc să iert. Din nou, din nou pe el, pe ea. Poate conserva mă va ajuta. Uimită citesc inscripția: ”Nu trebuie să ierți pe nimeni de așa de multe ori de câte ori Dumnezeu te-a iertat pe tine.”

    Fac o nouă încercare, deschid cutia mare a dragostei. Da, am fost drăguță cu ea cu toate că nu prea a meritat-o. L-am ajutat, am pierdut chiar și autobuzul din cauza lui. Am ascultat-o până la sfârșit, deși iar a vorbit mult.

    Scotocesc printre cutiile aliniate pe raft. Descopăr amintiri de dragoste prăfuite, ascunse în pachețele mărunte. Și între timp găsesc un bilețel pe raft. Luca 7:47 scrie pe el. ”Cui i se iartă puțin, iubește puțin”… Mă uit lung la acest bilețel: e doar o bucată de hârtie, totuși, cât de grea e…

    Voi face ordine pe rafturi. Trebuie să arunc conservele, nu mai am nevoie de ele. Căci atunci când le deschid, gustul lor trecut nu mai spune nimic. Degeaba am pus în ele iertare, bucurie, le-am condimentat cu mulțumire, le-am conservat cu speranță. Căci dacă mă gândesc mai bine: ar putea crește fruct nou, în fiecare zi. Întotdeauna proaspăt, gustos, parfumat. Rod adevărat, venind din plinătatea vieții...